Centrul pentru Politici Locale

În perioada post-comunistă, între anii 1990-2000, România a suferit o schimbare majoră în ceea ce a însemnat harta exploatațiilor miniere. După căderea comunismului, în România existau 14 regiuni miniere și peste 150 de localități care includeau sau depindeau de activitățile miniere. La acel moment, industria minieră din România însuma un număr de 1.050.000 de angajați, dintre care 350.000 erau angajați direct în sistemul minier, iar alți 700.000 lucrau indirect în servicii conexe mineritului. Comparativ, în anii 2000, în România lucrau mai mulți mineri decât puteau angaja Italia+Irlanda+Finlanda+Suedia la un loc.

După anii 2000, pe măsură ce exploatațiile miniere conduse de statul român au fost închise, perimetrele miniere au fost abandonate fiind lăsate în paragină de toți decidenții Guvernelor ce s-au succedat la conducerea României. Ca urmare, la acest moment, 90% dintre perimetrele fostelor exploatații miniere comportă riscuri de mediu și reprezintă în egală măsură un pericol crescând la adresa ecosistemelor și a locuitorilor din zonele adiacente.

Accidente ce se pot repeta!

Data de 30 ianuarie 2000 va rămâne pentru întreaga Europa o pată neagră și tristă,  în istoria noastră comună. Recunoscut ca „al doilea Cernobîl” din cauza impactului devastator pe care l-a avut asupra mediului, accidentul ecologic de la Baia Mare ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă pentru toate statele Uniunii Europene și cu atât mai mult pentru România.

Raportul intitulat Scurgerea de cianură de la Baia Mare, România, realizat de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Biroul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare, a concluzionat că în urma fisurării digului iazului de decantare,  aproximativ 100.000 de metri cubi de lichid si deșeuri conținând între 50 si 100 de tone de cianură, precum și metale grele au ajuns în Săsar, apoi în Tisa și în Dunăre. Bazinul Tisei era considerat ca fiind unul dintre cele mai curate din Europa, adăpostind cel puțin 20 de specii protejate de pește. Fisurarea a fost probabil cauzată de o combinație între greșeli de proiectare ale instalațiilor folosite, condiţii neașteptate de operare și ploi abundente (Raport Baia Mare Task Force, 2000). Surse românești au declarat că, în România, scurgerea a cauzat întreruperi ale furnizării de apă potabilă în 24 de orașe și costuri pentru uzinele de purificare și pentru alte industrii datorită întreruperii proceselor de producție.

Plecând de la aceste premise și de la faptul că în anul 2019 peste 70% dintre vechile exploatații miniere din România, operate în trecut de statul român, acum sunt închise fără a fi ecologizate, iar multe dintre vechile halde sunt lăsate în paragină, NOI – Centrul pentru Politici Locale ne propunem să fim un partener strategic în tot ceea ce înseamnă închiderea responsabilă a minelor din România și ecologizarea mai multor perimetre din zona Munților Apuseni (Județele Alba si Hunedoara).